Bizari domnitori ai Moldovei medievale

ATENȚIONARE ! Site-ul Romania-Misterioasă.eu nu este un site de istorie oficială. Unele articole pot trata subiecte într-un mod neconvențional.

În istoria Evului Mediu al Moldovei şi-au făcut loc de-a lungul timpului multe necunoscute. Voievozi cu origine incertă au ajuns să domnească pentru perioade scurte pe tronul Muşatinilor. Nici astăzi, lucrurile nu sunt clare în ceea ce-i priveşte, iar numele lor enigmatice stârnesc încă semne de întrebare.

Statul medieval Moldova a fost întemeiat la 2 februarie 1365, de cneazul maramureşean Bogdan din Cuhea pe structura deja existentă a unei mărci de apărare maghiare din nord-est. Înfiinţarea noului stat este recunoscută de regele Ungariei, Ludovic cel Mare, care dă o diplomă la data deja menţionată.

Dacă pentru majoritatea statelor vestice, la mijlocul secolului al XIV lea, linia dinastică era bine reglementată, cu regi, cu biografii bine cunoscute , în Moldova,istoricii au trebuit să întreprindă o muncă de cercetare susţinută pe parcursul a aproape 200 de ani, pentru a face lumină în şirul de voievozi care s-au succedat pe tronul acestui principat.

Bizari domnitori ai Moldovei medievale

Chiar şi astăzi, există în istoriografia Moldovei personaje enigmatice, indivizi ciudaţi şi la prima vedere fără niciun drept la domnie, care au ocupat tronul şi care au rămas posterităţii cu nume ciudate, greu de decriptat. Şi asta în mare parte şi din cauza unei legi de succesiune la tronul Moldovei, care permitea tuturor celor care putea face dovada sau găsi martori că sunt ”os domnesc„ să acceadă la tron.

Cu alte cuvinte, orice frate, nepot, chiar fiu nelegitim putea să emită pretenţii la domnie. Au urmat războiae civile şi apariţii bizare pe tronul Moldovei, consemnate pasager de rarisimele izvoare scrise moldoveneşti ale epocii.

Costea voievod un voievod cu existenţă contestată

Una dintre cele mai enigmatice figuri voievodale ale Moldovei este cu siguranţă Costea Voievod. Un personaj enigmatic plasat de unii istorici chiar la începuturile statului medieval Moldova. Este menţionat doar cu numele în două pomelnice ale mănăstirilor Bistriţa şi Voroneţ dar şi într-o cronică târzie. La mănăstirea Bistriţa apare în felul următor: ”Pomeneşte Doamne pe Bogdan I voevod; pomeneşte Doamne pe Laţco voevod; pomeneşte Doamne pe Costea voevod; pomeneşte Doamne pe Petru voevod”.

Cu alte cuvinte apare în această situaţie ca un urmaş al lui Laţco în perioada 1373-1375. Abia în 2004, cercetătorul Valentina Pelin descoperă în pomelnicul de la Mănăstirea Voroneţ, o a doua menţiune a numelui lui Costea sau Ştefan voievod. O altă consemnare ar fi în cronica lui Axinte Uricariul din secolul al XVIII lea şi care-l prezintă ca întemeietor al dinastiei Muşatinilor din care a făcut parte şi ilustrul Ştefan cel Mare.

Nimic altceva nu se spune despre acest Costea sau Ştefan cum mai este numit, iar istorici au dezbătut de aproape 200 de ani originea sa dar şi locul său în istoria Moldovei. Unii istorici ieşeni, precum binecunoscutul medievist Ştefan Gorovei, crede că nici măcar nu a existat. ”E clar că avem de-a face cu un personaj inexistent ca atare, ”fabricat” prin alăturarea arbitrară a două nume”, aprecia Ştefan Gorovei, în lucrarea ”Muşatinii”.

Un alt istoric ieşean renumit, academicianul Victor Spinei, arată în lucrarea sa ”Moldova în secolele XI – XIV”, că acest Costea nu a fost decât un demnitar moldovean extrem de important cum a fost de altfel boierul Albu de exemplu în timpul domniei lui Alexandru Aldea din Ţara Românească. Alţi istorici precum Nicolae Iorga, Constantin C. Giurescu sau Xenopol, cred că a fost un voievod moldovean, după domnia lui Laţco şi tată al lui Petru I Muşat.

Din punctul de vedere al acestora, Costea sau Ştefan a fost soţ al Margaretei Muşata şi întemeietor al cele mai importante dinastii moldoveneşti. Cu alte cuvinte nu ar mai fi avut legătură cu maramureşenii lui Bogdan, a cărui stirpe s-a stins odată cu Laţcu, rămas fără moştenitori. Originea acestui Costea este deasemenea controversată. Giurescu dar şi Xenopol cred că este un cneaz muntean din neamul Basarabilor ajuns în Moldova şi care fie a preluat tronul, fie l-a uzurpat de la urmaşul lui Bogdan, Laţcu.

”Despre originea aceste familii din Munteni, vorbeşte chiar numele ei de Muşat, care înseamnă „frumos” şi se găseşte destul de des în Valachia ca nume de localitate”, preciza Xenopol în ”Istoria Românilor din Dacia Traiană”. Originea munteanească din neamul Basarabilor al acestui misterios Costea este susţinută şi de Giurescu sau Ciuhodaru. Cu toate acestea sărăcia informaţiilor, fac ca acest misterios voievod sau înalt demnitar să fie doar un subiect de speculaţii şi studii istorice chiar şi astăzi. Totodată istoricul Constantin Cihodaru, este convins că acest Costea voievod a existat şi mai mult decât a domnit alături poate de fiul sau fratele său Petru I Muşat. Istoricul se bazează pe un document din 1386 de la Caffa, unde genovezii atestă prezenţa a doi voievozi în Moldova pe un Constantin sau Costea şi pe un Petru.

Ciubăr voievod, moldovean uzurpator sau căpitan ungur

Un alt personaj învăluit în mister şi despre care nu se ştie mai nimic, decât că a domnit pasager în Moldova, este aşa numitul „Ciubăr vodă”. Este un voievod enigmatic despre care letopiseţul de la Putna spune că a domnit doar două luni, în anul 1448, după Petru al II lea un fiu al lui Alexandru cel Bun. Ciubăr a domnit într-o perioadă de importante frământări în Moldova. Practic era un război civil continu între fii şi nepoţii lui Alexandru cel Bun pentru ocuparea tronului. Voievozii slabi şi efemeri dornici de putere au închinat rând pe rând principatul şi polonezilor şi ungurilor, dar şi turcilor, asta bineînţeles până la înscăunarea lui Ştefan cel Mare.

 

Acest misterios Ciubăr a domnit cele două luni în aceast perioadă de aspre frământări. El este menţionat şi de Grigore Ureche în faimosul său letopiseţ care nu adaugă nimic nou faţă de cele precedent privind domnia lui Ciubăr Vodă. Unii istorici sunt de părere că acest Ciubăr de fapt era un comandat ungur pe nume Csupor( adică un fel de oală) care a profitat de războiul civil pentru a lua puterea în Moldova, dar care nu a rezistat din cauza opoziţiei boierilor autohtoni. ”unii istorici din vremea noastră au văzut în ”Ciubăr”, numele generalului ungur Csupor care ar fi comandat corpul de oaste trimis de Iancu de Hunedoara lui Petru(n.r. pentru a-şi menţine domnia)”, scria Giurescu în ”Istoria Românilor”.

Nicolae Iorga este de părere că din contră este moldovean şi un fiu nelegitim şi puţin cunoscut al lui Alexandru cel Bun şi pe care l-ar fi chemat ”Ciupe” de fapt. Şi supoziţia lui Iorga este însă respinsă, iar Ciubăr continuă să rămână o necunoscută a istoriei Moldovei. El a fost urmat imediat de Alexăndrel, un nepot al lui Alexandru cel Bun.

Iancu Sasul, neamţul care a terorizat Moldova

Un personaj bizar ajuns în mod misterios pe tronul Moldovei a fost Iancu Sasul sau cum mai era cunoscut în epocă Ioan Saxonul. A domnit în perioada 1579 – 1582 şi a apărut de nicăieri în Moldova cu pretenţii de domnie. Cronicarii saşi Iosif Teutsch şi Simon Massa arată că s-a născut la Braşov în familia pielarului saxon Georg Weiss. Cu alte cuvinte departe de a fi „os domnesc”. A pribegit prin Europa la Viena şi mai apoi la Constantinopil, insula Rhodos şi Malta, unde s-a ocupat cu comerţul de giuvaiericale.

Cum a ajuns însă pe tronul Moldovei? Ştefan Gorovei spune că Iancu Sasul ar fi venit cu o poveste prin care era urmaş nelegitim al lui Petru Rareş. ”După semnul întipărit pe trup,a flase că era fiu de domn, iar mama sa, Ecaterina, soţia pielarului Georg Weiss, care-l crescuse ca pe fiul spu, i-a confimat naşterea sa din dragostea ei pentru vodă Petru Rareş, naştere care e de pus în legătură cu una dintre campaniile ardelene ale acestuia”, scria Gorovei în ”Muşatinii„. Cu un argument atât de ”subţire” Iancu Sasul a trecut la manvere diplomatice. S-a căsătorit cu Maria din neamul Paleologilor şi a reuşit să-şi facă aliaţi la curtea sultanului, cu pungi de galbeni binînţeles. A reuşit să ocupe tronul după ce a plătit 120.000 de galbeni demnitorilor otomani.

Cu alte cuvinte a fost băgat pe gât boierilor şi ţării, de către turci. Nu era popular, fiind şi protestant dar mai ales fiindcă avea un comportament bizar, spune şi Giurescu, plimbându-se în miezul verii cu o sanie de os. Mai mult decât atât, şi-a adus creditorul, pe albanezul Bartolomeu Brutti, pe care în schimbul datoriilor l-a lăsat să jefuiască ţara. A pus şi o taxă nemaintâlnită până atunci, zeciuitul din boi, adică una din 10 vaci revenea domnulu ca taxă. ”Mai grave erau însă alte cusururi: desfrânarea şi lăcomia de bani”, spune Giurescu. În aceste condiţii, Iancu Sasul, a avut o domnie scurtă, marcată de revolte şi în cele din urmă a fugit din Moldova, urmat la tron de Petru Şchiopul în cea de-a doua domnie a sa.

Petru Cazacul şi efemera sa domnie

Un alt personaj ciudat ajuns pe tronul Moldovei, pentru doar două luni de zile a fost şi Petru Cazacul. Din cronici ştim doar că era ”foarte frumos, înalt şi vînjos, cu părul negru”. Era comandat de cazaci şi spunea că este un fiu al lui Alexandru Lăpuşneanul. Cert este că a profitat de nişe complicaţii cu turcii ale voievodului Alexandru Vodă în 1592 şi ocupă tronul cu un regiment de cazaci. În fapt era un aventurier care bătuse Europa, în războaie ca mercenar. Nu a rezistat mult şi a fost prins de tuci, murind în cârlige, cum spune Giurescu la Istambul.

(Articol citit de 964 ori)
Voteaza articolul !
[Voturi: 7 Media: 4.1]