Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

 

In intreaga lume, criminalii in serie au reusit sa socheze si sa instaleze groaza in locurile in care atacau.

Nici România nu a fost privata de acestia, iar povestile celor mai cunoscuti criminali români in serie incă reușesc să uimească lumea.

Iată o scurtă trecere în revistă a celor mai brutali criminali care au terorizat România.

Iancu Berilă – Ucigasul brutarilor

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Iancu Berilă s-a nascut la Galati si faptele sale din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial l-au marcat in istorie ca fiind unul dintre cei mai rai criminali. Individul avea o statura impozanta si o fata fioroasa, care baga frica in tine numai la o simpla privire. Victimele sale preferate au fost brutarii, el fiind consemnat in datele istorice ca Ucigasul Brutarilor.

Modul sau de operare era de fiecare data acelasi: isi analiza victimele, afla unde tin brutarii banii si ataca noaptea. Acesta a ucis, cu sange rece, 20 de brutari. A fost prins si condamnat pe viata la munca silnica. Dupa o vreme, a reusit sa evadeze din inchisoare, dar a fost prins fix in momentul in care se pregatea sa atace din nou. Nici pana in ziua de astazi, nu se stie de ce acesta prefera sa ucida brutarii.

Oamenii i-au preluat in necunostinta de cauza numele, folosind expresia „ca Berila” atunci cand vor sa evidentieze un efort iesit din comun. In realitate, insa, folosirea acestei sintagme nu inseamna altceva decat o asemuire cu unul dintre cei mai odiosi criminali din istoria Romaniei, potrivit Sthiu.ro.

Ion Rimaru – Teroarea anilor ’70

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Ion Rimaru s-a nascut pe 12 octombrie 1946, fiind cel mai mare dintre cei trei frati. Tatal acestuia a fost un om extrem de violent. Obisnuia sa isi bata des sotia. Intr-un final, cuplul s-a destramat, iar Florea Rimaru s-a mutat la Bucuresti. Mai tarziu, in Capitala l-a urmat si fiul sau, Ion.

Ion a fost un copil cu probleme inca din copilarie. A ramas repetent de cateva ori, a intretinut relatii sexuale cu fiica minora a unui profesor, iar la 18 ani a fost inchis pentru furt. La 20 de ani a fost admis la Facultatea de Medicina Veterinara din Bucuresti, insa nu a reusit niciodata sa o finalizeze. A tot repetat anii si aici, iar profesorii nu si-au putut explica niciodata cum a reusit sa treaca examenele de admitere, intrucat l-au descris ca fiind semi-analfabet.

Colegii sai de camera il evitau pentru ca se purta ciudat. Cand se enerva, se automutila. S-au gasit peste 20 de taieturi pe picioarele si pe mainile sale. In aprilie 1970, Rimaru si-a inceput seria de atacuri. Intr-un singur an, acesta a agresat 14 femei in diverse feluri: pe patru le-a ucis, iar pe restul le-a violat, a incercat sa le omoare sau ambele variante.

Atunci a fost supranumit „Vampirul din Bucuresti”, politistii constatand ca ucigasul pe care-l urmareau, si-a savarsit faptele cu violenta si sadism, obisnuind sa-si muste victimele si sa le suga sangele. La comiterea faptelor, Rimaru folosea un ciocan, un topor, o ranga de fier si un cutit. Ataca ospatarite care mergeau singure pe strada cand terminau serviciul si numai dupa miezul noptii, atunci cand vremea era rea. Desi multe din victimele lui Ion Rimaru au supravietuit, rezolvarea cazului a venit tot de la o femeie ucisa. Sub trupul acesteia a fost gasit un certificat medical eliberat pe numele criminalului.

La proces, Rimaru a incercat sa demonstreze ca era instabil psihic si din aceasta cauza nu se facea responsabil de crime, insa judecatorii nu s-a lasat convinsi. Mama acestuia a declarat ca era ingrijorata deoarece fiul sau ar fi mostenit violenta tatalui. In cele din urma, Ion Rimaru este condamnat la moarte.

Pe 23 octombrie 1971, a fost dus la Jilava unde urma sa fie executat. A fost legat de un stalp si a inceput sa se zbata, strigand ca vinovat pentru ceea ce a facut este numai tatal sau.

Tatal lui Ion Rimaru, Florea, a murit la un an dupa executia fiului sau. Corpul acestuia a fost dus la Institutul Medico-Legal din Bucuresti pentru autopsie. In urma analizelor, s-a descoperit cu stupoare ca Florea Rimaru era autorul a patru crime cu autor necunoscut ce datau inca din 1944, potrivit hunedoaralibera.ro.

Florea Rimaru – Familia criminală

Anii din timpul ultimului Razboi Mondial au fost, fara doar si poate, unii extrem de tulburi pentru toate tarile Europei. Lipsurile si atrocitatile razboiului dusesera la o recrudescenta fara egal a crimelor, iar Romania isi avea si ea tristii reprezentanti. Era anul 1944 atunci cand o serie de crime zguduia Bucurestiul. Intr-un singur an, cinci femei fusesera ucise cu bestialitate, iar amprentele recoltate de autoritatile vremii nu se potriveau cu cele ale infractorilor din baza de date. Era vorba, asadar, de un individ fara antecedente penale.

Cu toate acestea, timpul a trecut iar criminalul nu a fost niciodata identificat. Misterul a iesit din nou la iveala in anii ’70, atunci cand seria de crime a lui Ion Rimaru a ingrozit intreaga Capitala. Spre surprinderea criminalistilor, amprentele celui care ucidea erau identice cu cele ale criminalului din 1944. Insa, cum ar fi fost posibil asa ceva? Trecusera peste 25 de ani de ani de la acele crime, iar infractorul ar fi trebuit sa aiba o varsta inaintata, posibilitate exclusa din start de autoritati.

Totusi, modul de operare si de infaptuire a crimelor erau aproape identice. Notorietatea cazului Rimaru si prinderea temutului criminal aveau sa arunce din nou in uitare celebrele amprente din timpul razboiului. O stranie coincidenta, insa, a reusit sa raspunda intrebarilor care existau de atatia ani.

La exact un an de la executia lui Ion Rimaru, la 23 septembrie 1972, la Institutul de Medicina Legala era adus cadavrul unui barbat care cazuse din tren. Examinarea acestuia a dezvaluit un detaliu socant. Amprentele celui care murise in bizarul accident coincideau cu cele ale ucigasului din 1944. Era nimeni altul decat Florea Rimaru, tatal celui mai cunoscut asasin din istoria Bucurestilor, potrivit businessmagazin.ro.

Vasile Tcaciuc – Macelarul din Iasi

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

In anii ’30, Vasile Tcaciuc a reusit sa puna politia ieseana pe jar, dupa ce a comis mai multe jafuri si talharii. In timp ce era in arest pentru una dintre aceste fapte, sub podeaua locuintei sale au fost gasite mai multe cadavre.

Infractorul din perioada interbelica, barbatul de origine basarabeana, ascundea un secret terifiant. Curmase viata a zeci de persoane. Inainte de a-si incepe seria de crime, si-a confectionat un topor special, care sa nu-i alunece din maini si cu care a luat viata victimelor sale. Ironia sortii a facut ca, in 1935, atunci cand cadavrele lui Tcaciuc au fost descoperite, acesta sa se fi aflat in arestul polittiei. Insa nu pentru crima, ci pentru talharie si jaf.

Intr-una dintre zilele acelui an, dupa ce a fost arestat, noul proprietar al imobilului in care locuise Tcaciuc a descoperit marele secret al infractorului. Sub podeaua locuintei in care traise Vasile Tcaciuc, acesta a desoperit sase cadavre, care fusesera ucise intr-un mod brutal, lovite cu toporul personalizat a lui Tcaciuc. „Macelarul” nu a recunoscut comiterea crimelor, insa s-a dat de gol dupa ce a fost pus fata in fata cu doua dintre fostele sale concubine.

Lucrurile au devenit si mai socante in momentul in care Tcaciuc a marturisit politistilor ca, pe langa cele sase victime gasite in fosta sa locuinta, mai ucisese alte douazeci de persoane, printre care si un copil. Dintre toate cele 26 de crime, doar 21 au putut fi demonstrate. Restul cadavrelor nu au putut fi gasite. Tcaciuc a murit impuscat, in timp ce a incercat sa fuga in timpul reconstruirii unei crime, potrivit stireadeiasi.ro.

Vera Renczi – „Vaduva Neagra”

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Totul incepe in 1903, in Bucuresti, cand o familie formata dintr-un influent om de afaceri ungur si o tanara care facea parte din randul nobilimii maghiare din Romania, dau nastere unei fetite frumoase si sanatoase pe nume Vera. Dupa ce mama acesteia moare, fetita ramane in grija tatalui.

Anii trec, iar copilaria Verei in Bucuresti era din ce in ce mai trista. Dupa ce implineste varsta de 13 ani, Vera si tatal ei se muta la mosia familiei din Berkerekul, orasul Zrenjanin din Serbia. Dupa cativa ani, Vera se indragosteste de Karl Schick, un influent bancher austriac, cu care ajunge sa se casatoreasca si sa aiba un copil pe nume Lorenzo. Totul se schimba in momenul in care Vera devine suspicioasa ca sotul o insala, iar Karl dispare subit.

Vera isi anunta apropiatii ca sotul ei a parasit-o fara sa-i spuna nimic, apoi incepe sa poarte doliu pentru o perioada de un an de zile, convinsa ca sotul ei a murit, desi nimeni nu dovedise vreodata acest lucru.

Dupa un timp, Vera incepe sa fie curtata de Joseph Renczi, un nobil bogat, recunoscut in lumea mondena pentru frumusetea lui, dar si pentru numarul mare de amante si iubite pe care le avusese. Pentru ca se potriveau unul cu celalalt, cei doi se indragostesc iremediabil si dupa o foarte scurta perioada de timp, decid sa se casatoreasca. Insa, acest lucru nu se putea intampla cat timp mai era casatorita cu Karl.

Astfel, Vera merge la politie si declara ca domnul Schick a murit intr-un accident de automobil in Bucuresti, in urma cu un an. Pentru simplul motiv ca femeia facea parte dintr-o familie respectata, autoritatile nu investigheaza acest lucru. In sfarsit, Vera este libera sa se marite cu Joseph si sa devina doamna Vera Renczi.

Dupa casatorie, la scurt timp, Joseph isi reia activitatea de Casanova al Vienei si isi insala, in mod repetat, noua sotie. Dupa ce aceasta afla, Joseph se imbolnaveste subit si cade la pat, lovit de o boala necunoscuta. Dupa cateva luni, timp in care nimeni nu mai stia nimic despre cei doi, Vera este vazuta purtand iarasi doliu.

Fara nicio o urma de Joseph, lumea se multumeste sa presupuna ca acesta ar fi murit, iar pragul conacului Verei, incepe sa fie trecut de nenumarati barbati. Majoritatea barbatilor adusi de aceasta la conac erau straini veniti ocazional in Viena si, in decurs de aproape 10 ani de zile, se spune ca aproape 30 de barbati i-au trecut pragul casei.

La un moment dat, insa, Vera se indragosteste din nou, iar de aceasta data, de un bancher sarb cu numele de Milorad, mai in varsta cu 20 de ani decat ea, insurat. Pentru a petrece mai mult timp alaturi de Vera, acesta isi minte sotia ca pleaca intr-o calatorie de afaceri. Dar zilele trec si Milorad nu se mai intoarce acasa.

Sotia acestuia afla ca Miloard nu era plecat intr-o calatorie de afaceri, ci se afla la conacul amantei lui din Berkerekul. Aceasta merge la politie, unde il declara disparut si le ofera politistilor aceasta informatie. Investigatorii merg acasa la Vera, unde o gasesc singura. Aceasta recunoaste ca era amanta lui Miloard si le spune politistilor ca atunci cand a aflat ca este casatorit, ar fi pus punct relatiei si l-ar fi rugat pe Milorad sa plece inapoi acasa.

Insa, sotia lui Miloard nu a fost convinsa de marturia Verei si incepe sa investigheze singura disparitia sotului ei. Aceasta descopera ca primii doi soti ai Verei au disparut fara urma, nedovedindu-se vreodata moartea acestora. In plus, nici fiul sau, Lorenzo, nu era de gasit.

Cei mai brutali criminali care au terorizat România

Cu aceste noi dovezi si informatii, sotia bancherului se intoarce la sectia de politie si ii convinge pe investigatori ca trebuie sa revina la conac si sa reia cercetarea cazului. Politistii incep cautarile la conac, unde nu gasesc nimic. Singurul loc ramas necercetat era cripta familiei din curte, incuiata cu o cheie pe care Vera o avea in posesie tot timpul. Rugata sa ii insoteasca pana in cripta si sa deschida usa, ea realizeaza ca nu mai are nicio scapare si se conformeaza.

Anchetatorii au descoperit in cripta 35 de sicrie din zinc, dispuse in forma de cerc, iar in mijlocul cercului era un fotoliu cu o masuta pe care se gaseau un sfesnic cu lumanari si o cupa de sampanie. Fiecare sicriu avea o eticheta pe care era notat numele fiecarui ocupant. Vera isi otravise cu arsenic ambii soti, dar si pe toti ceilalti barbati care i-au calcat pragul, inclusiv Miloard. Socant a fost faptul ca, in unul dintre sicrie se afla si fiul sau, pe care l-a ucis pentru ca aflase de cripta.

Intrebata de fotoliul si masuta cu sampanie din mijlocul cercului, aceasta recunoaste ca avea o satisfactie stranie, stiind ca era ultima femeie din viata acestor barbati si cobora deseori in cripta sa bea un pahar de sampanie si sa stea de vorba cu fantomele celor omorati. Facuse acest lucru timp de 15 ani. Cazul era unul nemaiintalnit in imperiu pana atunci si avea sa poarte numele de „Cazul Vaduva Neagra”.

Vera este trimisa in judecata pentru omorul a 35 de persoane, ceea ce o facea cel mai prolific criminal in serie pe care Romania l-a avut vreodata, fara sa vrea. Este condamnata la moarte, dar scapa, pentru ca in Iugoslavia acelor vremuri femeile nu puteau fi executate si, in schimb, este trimisa in inchisoare pe viata. Insa, nu rezista foarte mult acolo.

Pentru ca avea obiceiul sa discute incontinuu cu fantomele victimelor, a fost declarata schizofrenica si transferata intr-un ospiciu de boli mintale. Rezista acolo pana in anul 1960 cand, la varsta de 57 ani, moare in urma unui atac cerebral. Pentru criminalisti, Vera Renczi devine studiu de caz si este incadrata in tipologia „Black Widow” a criminalelor in serie de tip hedonist, care obtin satisfactie pe baza efectului, potrivit travelwithmatei.com

(Articol citit de 206 ori)
Voteaza articolul !
[Voturi: 2 Media: 5]

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

1 0

Related Articles

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner

0 Comments

No Comments Yet!

There are no comments at the moment, do you want to add one?

Write a comment

Write a Comment

Lasă un răspuns