Sunday, July 3, 2022
Descoperă și promovează istoria, frumusețile și misterele României


Istoria geto-dacilor între sec. I î.e.n – I e.n.

By admin , in File de Istorie , at 27th ianuarie 2021 Etichete: , , ,


Restul legiunii e repartizat în diferite puncte din sud-vestul Transilvaniei. Încă vreo două-trei legiuni rămân în Dacia din interiorul arcului carpactic: legiunea XIII Gemina (la Apulum-Alba Iulia), poate şi legiunea I Adiutrix (în centrul Ardealului, poate tot la Apulum), iar în nord, în regiunea Porolissum, legiunea III Gallica, despre care avem tot dreptul să presupunem că a luat parte şi ea la războaiele dacice. O mulţime de trupe auxiliare din cele care au participat la campanii sunt aşezate în tabere întărite, la graniţe, dar şi în interiorul ţării cucerite.

Unele din ele vor fi duse în Pannonia de către comandantul legiunii lui Flavia Felix, C. Iulius Maximus Manlianus, înaintat guvernator al Pannoniei, în 110. O deosebită supraveghere se acordă regiunilor fostelor cetăţi dacice. Grija pentru păstrarea prăzii cucerite îndeamnă pe Traian să-şi asigure neutralitatea popoarelor vecine, în special a roxolanilor (iazigii din Câmpia Ungară erau, în oarecare măsură, deja în slujba Romei). Acum se va fi încheiat cu roxolanii înţelegerea în schimbul unor subsidii din partea imperiului de a căror micşorare îi vom vedea că se plâng aceştia lui Hadrian.

Victoria asupra dacilor fu serbată cu fast extraordinar nu numai la Roma, ci şi în întreg imperiul. După triumful solemn, urmară jocuri şi spectacole ce durară mai multe luni şi se repetară şi în anii următori. Senatul decretă ridicarea unei coloane, în forul ce va purta numele împăratului, coloană pe care se înfăşură, ca un papirus, fâşia de reliefuri cu scene succesive ilustrând artistic desfăşurarea războaielor. Se bătură nu numai monede comemorând cucerirea Daciei (Dacia capta şi [Victoria] Dacica) dar şi medalioane speciale. Se ridicară monumente triumfale pe locurile unde se dăduseră bătălii, în amintirea celor căzuţi (între acestea şi Monumentul de la Adamclisi, din Dobrogea).

Pe lângă Tropaeum Traiani din Dobrogea, se întemeiază, la sud de Dunăre, oraşul Nicopolis ca „semn al biruinţei împotriva dacilor”. Cu această ocazie vor fi fost cioplite şi figurile de daci ce se văd în muzeele din Roma şi Leningrad (Ermitaj). Uriaşe daruri fură distribuite generalilor şi soldaţilor. Obiecte de lux sau de uz practic ies din atelierele imperiului înfăţişând scene şi nume din război. În Egipt, un puţ săpat la Mons Claudianus (azi Gebel Fatâre) primeşte numele de Fons felicissimus Traianus Dacicus. Ambasade străine veniră din ţări îndepărtate să felicite pe împărat pentru izbândă. Dacia era învinsă…

O problemă mult discutată a fost întinderea teritoriului dacic cucerit şi înglobat în imperiu, la nord de Dunăre. O inscripţie descoperită la Corint a avut darul să risipească orice îndoială asupra cuceririi totale a Daciei în cele două campanii traiane: C. Caelius Martialis… copiarum curam adiuvit secunda expeditione qua universa Dacia devicta est… (Caelius Martialis a îndeplinit funcţia de intendent al trupelor în al doilea război dacic, în care a fost cucerită întreaga Dacie).

Cu drept cuvânt se poate, deci, trage concluzia că nu numai teritoriul cunoscut ca formând provincia Dacia de mai târziu (Oltenia, Banatul, Transilvania) a fost cucerit de Traian, ci şi teritoriul Munteniei şi Moldovei (probabil numai sudul acesteia). Mărturii epigrafice (între ele şi o recent descoperită diplomă militară din Bulgaria) şi descoperiri arheologice ne confirmă într-adevăr, că acesta e cazul: Muntenia, împreună cu sudul Moldovei încă au fost anexate – în mod provizoriu – imperiului, dar nu ca părţi ale provinciei Dacia, ci ale Moesiei Inferioare, la care se adaugă şi teritoriul ardelean de la sud şi est de Olt.

Prin înfrângerea dacilor, statul liber dac încetează să mai existe şi cea mai mare parte a pământului dacic se transformă în provincie romană, împărtăşind de acum încolo, timp de 165 de ani, soarta celorlalte ţări cucerite de Roma. Părţi însemnate din fosta Dacie vor rămâne însă în afara graniţelor provinciei romane. Unele din aceste părţi (ca teritoriul Munteniei, de pildă, după ce se renunţase la el) vor rămâne sub o aspră supraveghere şi nu vor putea iniţia mişcări de proporţii mai mari împotriva stăpânitorilor intruşi. Cu atât mai aprins va aide, în schimb, flacăra revoltei în rândurile maselor de daci liberi în regiunile nordice şi nord-estice (Maramureşul şi Moldova). Acţiunile lor, alături de alte populaţii libere, vor pricinui nesfârşite greutăţi imperiului, până la alungarea stăpânirii romane în sudul Dunării.

(Articol citit de 127 ori)
Voteaza articolul !
[Voturi: 3 Media: 3.7]
Get new posts by email:

Telegram

si

Facebook

Pagini: 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Comments


Share
Share