Istoria Transfăgărășanului

Istoria Transfăgărășanului

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

La 20 septembrie 1974, pe platoul Bâlea Lac, la cota 2042, a fost inaugurat Transfăgărăşanul, o grandioasă lucrare de infrastructură care a deschis o nouă legătură între Muntenia şi Transilvania.

Drumul naţional Transfăgărăşan traversează cel mai înalt lanţ muntos din ţara noastră, Munţii Făgăraş, de la barajul lacului de acumulare Vidraru până la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe parcursul a 90 de kilometri. Trecerea de pe versantul sudic pe cel nordic se realizează printr-un tunel lung de 887 de metri, situat între vârfurile Capra şi Paltinul, la altitudinea de 2042 metri.


Transfăgărășan a fost construit între aniii 1970-1974, pe o durată de 4 ani, în timpul lui Ceaușescu și, conform datelor oficiale, aproximativ 40 de oameni și-au pierdut viața în construirea traseului.


Început în 1969


Cei mai multi dintre noi cunosc faptul ca idea construirii unui drum peste muntii Fagarasului i-a apartinut lui Ceausescu. Realitate este ca existau schite si planuri realizate inainte de 1960 care contineau detaliile unui drum ce printre muntii Fagarasului. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala, dar ideea a fost reluata dupa finalizarea lucrarilor la hidrocentrala de la Vidraru.


Construcţia a început în anul 1969. Armata a acţionat într-o primă etapă cu două detaşamente de genişti din Regimentul 1 Geniu „Alexandru Ioan Cuza”, din Râmnicu Vâlcea. Acestea, cu un efectiv de aproximativ 200 de militari fiecare, au atacat lucrarea din două părţi: de la nord la sud, de la şoseaua Sibiu-Făgăraş, pe valea Bâlei, către cabana Bâlea Cascadă şi de la sud la nord pe marginea lacului Vidraru şi valea Caprei. Începând cu decembrie 1970, Regimentul 1 Geniu şi-a retras efectivele în partea de „Sud”, iar partea de „Nord” a fost preluată de Regimentul 52 Geniu din Alba Iulia.

Pe măsura creării fronturilor de lucru şi creşterii volumului de lucrări, unităţile de geniu au fost întărite şi cu militari din unităţi de alte arme, aceste efective schimbându-se din şase în şase luni, iar atunci când a fost nevoie de forţe sporite de geniu pentru realizarea anumitor obiective, periodic au fost trimise pe Transfăgărăşan subunităţi constituite, din aproape toate unităţile de geniu din ţară.


Transfagarasanul traverseaza Muntii Fagaras, din apropierea orasului Curtea de Arges (Jud. Arges) si pana aproape de Sibiu (Jud. Sibiu), pe traseul Corbeni, Poienari, Arefu, Lacul si Barajul Vidraru, Lacul Balea, Cartisoara. De-a lungul acestui traseu de peste 150 de kilometri, soseaua prezinta o serie de tuneluri si serpentine spectaculoase, iar peisajul care se deschide atat in partea argesana a drumului, cat si in cea sibiana, este absolut uimitor. Astfel, Transfagarasanul a fost inclus in numeroase ghiduri turistice si topuri internationale ale celor mai frumoase drumuri din lume.
Jeremy Clarkson, unul dintre realizatorii Top Gear, afirma, în 2009, după parcurgerea Transfăgărăşanului, că s-a plimbat pe “cel mai spectaculos drum din lume”. Şi, da, Transfăgărăşanul este cu adevărat impresionant, nu doar prin priveliştea ce o oferă ochilor, ci şi prin povestea sa ce uluieşte minţile.


Catalogată, pe nedrept, o ambiţie costisitoare a fostului lider comunist, binevenită într-un context ulterior în care mai mult se dărâmă decât se construieşte, realizarea Transfăgărăşanului a avut la bază calcule militare. Nicolae Ceauşescu trăia cu teama că România ar fi următoarea ţintă a URSS, după invazia sovieticilor în Cehoslovacia (în 1968) şi ţinea să fie pregătit strategic pentru înaintarea rapidă a trupelor militare româneşti prin nord, fiindcă până la realizarea Transfăgărăşanului, traversarea Făgăraşilor prin acea zonă nu se putea face nici măcar călare.

4 milioane de metri cubi

Pentru realizarea acestei lucrări de excepţie, ce rivalizează cu marile drumuri din Alpi, s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii metri cubi de fundaţii, 598 de mii metri pătraţi de suprastructuri de macadam, 290 de mii metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte şi poduri deosebit de rezistente, s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil, iar utilajele şi maşinile au consumat mai bine de 18 milioane de litri de motorină.

Drumul s-a realizat cu eforturi materiale considerabile şi cu preţul multor vieţi de soldaţi şi muncitori care au contribuit la construcţia lui. Cu prilejul inaugurării drumului Transfăgărăşan au fost decoraţi cu ordine şi medalii 553 de ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri, gradaţi şi soldaţi.


Morţi mulţi s-au înregistrat şi la construcţia barajului de la Vidaru, prin faţa căruia Transfăgărăşanul trece. Barajul Vidraru a fost construit cu 10 ani mai devreme, ca urmare a unei mari viituri din anul 1960. Un sat întreg a fost scufundat atunci sub apele gigantului lac Vidraru pentru a face loc barajului. Unii dintre locuitorii satului Cumpăna au ales să moară înecaţi în loc să fie strămutaţi. Oamenii spun că multe dintre rămăşiţele caselor, inclusiv crucea de pe turla bisericii, se pot vedea atunci când apele Vidrarului scad. Printre casele înghiţite de apă a fost şi o vilă impunătoare ce a aparţinut familiei Brătianu


Puţină lume ştie că sus, la Vidraru, în varianta iniţială a Transfăgărăşanului, la care ulterior s-a renunţat, drumul ocolea lacul pe partea stângă

(Articol citit de 1.034 ori)
Voteaza articolul !
[Voturi: 17 Media: 4.6]
Căutare personalizată în site

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

0 0

Related Articles

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner