Proiectul dresării delfinilor din Marea Neagră pentru acțiuni militare

Proiectul dresării delfinilor din Marea Neagră pentru acțiuni militare

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Mărturiile mai multor foşti ofiţeri români arată că regimul comunist a înfiinţat în anii ’70 la Mangalia un laborator destinat dresării delfinilor pentru acţiuni militare. Promotorii proiectului strict secret, ale cărui detalii nu sunt cunoscute în totalitate nici astăzi, s-au inspirat din modele similare dezvoltate în Uniunea Sovietică sau în SUA. Echipa proiectului iniţiat în 1969 era coordonată de medicul veterinar locotonent colonel George Tichescu şi s-a cantonat la Mangalia şi ulterior la Constanţa, imediat după înfiinţarea Delfinariului, în 1972.

Delfinii erau capturaţi din Marea Neagră cu o navă militară.

Teoretic, ajungeau la centrul din Constanţa şi erau dresaţi strict pentru celebrele spectacole din bazin. Din echipajul şalupei, „înmatriculată“ cu numărul SRS 575, a făcut parte şi Aurelian Mitran, un maistru militar ajuns acum la vârsta de 66 de ani, care a fost încartiruit la Constanţa în 1980. „Ei n-au spus niciodată că fac cercetări pe delfini, dar Tichescu şi oamenii din echipa lui erau tot timpul la Delfinariul din Constanţa. Mai mult decât atât, în cadrul centrului de scafandri din Constanţa exista o secţie condusă de Tichescu care se ocupa cu dresajul animalelor marine“, declară Aurelian Mitran.

Cum erau prinşi

Nava 575 străbătea Marea Neagră de la Mangalia la Midia. Mitran îşi aminteşte că numărul delfinilor era foarte mare în acei ani. „Doar ce ieşeam din port, şi ei deja ne întâmpinau. De multe ori, în zona Mangaliei am văzut sute de delfini la un loc“, povesteşte militarul pensionar. Delfinii erau capturaţi atunci când se apropiau, atraşi de valurile produse de nava în mişcare. Membrii echipajului foloseau mincioage pentru a prinde delfinii. Mamiferul capturat era depozitat temporar într-o cadă pregătită pe punte, iar militarii anunţau prin radio Delfinariul, ai căror reprezentanţi îi aşteptau în dana militară sau în Portul turistic Tomis.

Proiectul dresării delfinilor din Marea Neagră pentru acțiuni militare

„Capturam cam zece într-o vară“

În timpul capturării, transportului sau a dresajului de la Delfinariu, foarte mulţi delfini au murit. „Prindeam cam zece pe sezon, numai în timpul verii, pentru că iarna se duceau la ape mai adânci. Cert este că majoritatea nu trăiau până anul următor, astfel că urma o nouă campanie de capturare“, dezvăluie fostul membru al echipajului navei militare. Militarul admite că echipajul era foarte brutal, pentru că nu ştia, mai ales la început, cum să se comporte cu delfinii. „Ni se mai spunea că sunt stresaţi, că li se fac injecţii cu un fel de calmante.

Mortalitatea era foarte mare.

O parte dintre ei mureau înainte de a ajunge pe vas“, se confesează Aurelian Mitran. Acesta mai spune că au existat cazuri dramatice, în care delfinii care se zbăteau să scape sfârşeau în elicea navei. Cada de pe punte era de multe ori prea mică pentru dimensiunea mamiferelor capturate. Din acest motiv, când militarii prindeau doi-trei delfini într-o singură zi, îi depozitau direct pe punte, înveliţi în saltele peste care se turna apă pentru ca mamiferele să poată supravieţui până în port. Mulţi delfini care supravieţuiau capturării mureau în timpul transportului de la mal până la Delfinariu. Alţii sfârşeau în bazinele artificiale, din cauza bolilor contactate. Cele mai monstruoase cazuri privesc animalele care s-au sinucis efectiv în bazine din cauza stresului pe care-l presupunea captivitatea. Maistrul militar susţine că fiecare delfin mort era autopsiat, motiv pentru care în arhive ar trebui să existe documente cu date precise despre numărul mamiferelor moarte în cadrul proiectului şi a cauzelor deceselor.

Masacrul, oprit în 1996

Militarul spune că ei erau simpli executanţi ai unor ordine şi că nu aveau acces la informaţii oficiale. Auzeau însă de la reprezentanţii Delfinariului, care îi însoţeau uneori pe vas, cum ar fi medicul veterinar sau vreun dresor, că majoritatea delfinilor mureau de la un an la altul. Capturarea delfinilor s-a oprit definitiv după ce România a semnat în 1996 Acordul privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană şi din zona contiguă a Atlanticului.

Biologul Răzvan Popescu-Mirceni, directorul ONG-ului Oceanic Club, care s-a preocupat de mulţi ani de salvarea delfinilor din Marea Neagră, explică de ce delfinii mor din cauza stresului. „Delfinii au, în mod normal, 18 respiraţii în interval de 3 minute. Dacă sunt forţaţi să respire de 30 de ori în acelaşi interval, există riscul să facă stop cardio-respirator pe fondul stresului. Într-o primă fază, alunecă în jos cu botul în apă şi de aceea pare că vor să se sinucidă, dar nu am citit lucrări de specialitate care să susţină faptul că ei sunt în stare de aşa ceva. Este cert însă că intră în stop cardio-respirator pe fond de stres“, spune Mirceni.

Mark, cel mai longeviv delfin

Primul delfin care a făcut spectacol la Delfinariul din Constanţa, în anul 1972, s-a numit Harty. Fosta directoare a Delfinariului, Gabriela Plotoaga, îl descrie drept „revelaţia anului 1972“, reuşind să arunce o minge la coşul de baschet. Mark a fost cel mai longeviv mamifer care a trăit în captivitate la Delfinariul din Constanţa, timp de 23 de ani, el murind în braţele dresoarei sale la 1 iulie 2009, la vârsta de 31 de ani. A fost botezat Mark după numele directorului de atunci al Delfinariului, Marcel Stanciu. De-a lungul timpului, Mark a avut şi două partenere de viaţă. Din păcate, acomodarea acestora a fost imposibilă. El era prea gelos şi posesiv pentru a putea accepta să-şi împartă dresoarele cu alţi delfini. A fost unic, au spus atunci dresorii săi.

În 2010, Delfinariul Constanţa a achiziţionat trei delfini de la Acvariul din Beijing, Ni-Ni, Pei-Pei şi Chen-Chen, care au fost antrenaţi de o echipă mixtă româno-chineză. Pei-Pei, cel mai jucăuş dintre ei, a murit în vara anului 2013, astfel că spectacolele sunt ţinute doar de doi delfini. Marea Neagră este populată de trei specii de cetacee: afalin (Tursiops truncates ponticus), marsuin (Phocoena phocoena relicta) şi comun (Delphinus delphis ponticus).

Statisticile arată o realitate cutremurătoare.

Dacă în 1950 populaţia de delfini din Marea Neagră era estimată la 2 milioane de exemplate, în 2019, numărul acestora s-a redus până la maximum 200.000.

Ce misiuni militare ar fi trebuit să execute

Potrivit unor militari implicaţi în proiect, Laboratorul pentru dresarea delfinilor a funcţionat în Constanţa până în 1990. Teoretic, mamiferele erau instruite pentru identificarea unor mine marine sau torpile plasate sau pierdute pe fundul Mării Negre, pentru detectarea de scafandri sau dispozitive trimise în scop de spionaj. „Antrenamentul“ delfinilor presupunea acţionarea de către aceştia a unui dispozitiv de semnalizare optică sau radio în momentul în care ar fi detectat pericolul. Amănuntele sunt descrise în memoriile amiralului Ilie Ştefan, unul dintre ofiţerii implicaţi în proiect. Nu este clar câţi delfini au fost dresaţi sau dacă au îndeplinit vreodată acţiuni militare.

adevarul.ro

(Articol citit de 84 ori)
Voteaza articolul !
[Voturi: 2 Media: 5]

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

0 0

Related Articles

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner