Scurtă istorie a nașterii Moldovei

Susține România Misterioasă printr-o donație. Serviciu asigurat de PayPal

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Statul medieval Moldova s-a format pe bazele unei mărci maghiare de apărare contra triburilor turcice, în teritoriile locuite de români. În repetate rânduri oastea maghiară a încercat să ocupe Moldova, dar fără succes.

. Moldova a fost întemeiată, conform tradiţiei medievale, de Dragos şi apoi de Bogdan, doi maramureşeni, descălecători de peste munţi care au coagulat în jurul lor stăpânii obştilor şi a diferitelor domenii din zona tradiţională a acestui teritoriu.

Dragoş a fost însă un supus al coroanei maghiare, el conducând de fapt peste un teritoriu aparţinând regatului Ungariei. Rebelul voievod maramureşean Bogdan a stârnit o revoltă în acest teritoriu şi a întemeiat pe baza mărcii de apărare maghiare statul medieval Moldova. Tocmai de accea, spun istoricii, au apărut de-a lungul evului mediu pretenţii din partea coroanei maghiare asupra acestui teritoriu locuit de români.

Scurtă istorie a nașterii Moldovei

Moldova, marcă de apărare împotriva tătarilor

În anul 1242, Europa a fost scăldată în sânge şi foc. Ultimul mare popor migrator care a izbit Europa au fost mongolii. Numeroşi, bine organizaţi, iuţi şi buni în lupta călare, aceştia au trecut prin foc şi sabie centrul şi estul Europei. De la retragerea acestora şi până în secolul XIV lea, mongolii, au făcut numeroase incursiuni însă în teritoriile maghiare, în special în Ardeal. Regii Unguriei, ca să apere teritoriile lor de prădătorii mongoli care apăreau prin trecătorile Carpaţilor Orientali, au hotărât să-şi întindă influenţa şi peste Carpaţi. Aşa ar fi apărut, spun istoricii, o marcă de apărare, adică un „ţinut-tampon„ în calea migratorilor şi care ar fi reprezentat baza statului medieval Moldova, de mai târziu.

Cel care a hotărât înfiinţarea mărcii a fost regele Ludovic I de Anjou, rege al Ungariei de origine franceză, supranumit ”cel Mare”.

„Regii unguri, pentru a împiedica asemenea năvăliri, întreprinseră o serie de expediţiuni împotriva lor. Îndată după suirea sa pe tron, Ludovic hotărâ să curme aceste prădăciuni periodice ale tătarilor şi întreprinse în 1343 după alţi cercetători în 1345 o mare expediţie împotriva lor. La ea participară şi românii din Maramureş, sub comanda voievodului lor Dragoş şi secuii peste care era mai mare Andrei, fiul lui Laţco. Expediţia avu un succes deplin. Tătarii fură goniţi din ţinuturile dela răsărit de Carpaţi şi se retraseră spre şesurile din nordul Mării Negre. Experienţa arătase însă că Ardealul nu putea fi apărat eficace de pe versantul oriental al Carpaţilor. De aceea, regele ungar a luat în stăpânirea sa ţinutul dintre Siret şi munţi, cu văile Sucevei, Moldovei, Bistriţei şi Trotuşului şi făcu aici se pare în 1352 sau 1353 o marcă de apărare a regatului.”, scria reputatul istoric Constantin C. Giurăscu în ”Istoria românilor”.

Promoție valabilă până în 31 ianuarie 2021
carturesti.ro

Cel care guverna această marcă, ce acoperea o parte a Moldovei de mai târziu, în numele regilor maghiari, era Dragoş, un voievod maramureşean, care va lăsa moştenire guvernarea acestei provincii sau mărci de apărare, fiilor săi Sas şi Balc.

Conform tradiţiei, Dragoş ar fi descoperit Moldova ,împreună cu ceata sa, în urma unei vânători. Adevărul istoric, aşa cum este prezentat de specialişti, arată însă că Dragoş a fost trimis pentru a conduce această marcă de apărare în numele regilor maghiari.

 

Marca maghiară locuită de români

Istoricii subliniază însă că regalitatea maghiară, prin vasalul său, Dragoş din Maramureş nu a ocupat un teritoriu pustiu. Din contră specialiştii arată că pe teritoriul Moldovei de mai târziu, se aflau diferiţi lideri militari şi politici care conduceau teritorii bine definite. ”Ar fi o greşeală să-şi închipuie cineva că după retragerea tătarilor, maramureşenii victorioşi ai lui Dragoş ar fi ocupat o ţară pustie, că n-ar fi existat aici, la răsărit de Carpaţi, aşezări omeneşti. Aproape tot ţinutul cuprins de viitorul stat al Moldovei, şi în special bazinul Siretului a fost bine populat.”, precizează şi Constantin C. Giurescu.

Mai mult decât atât acei „puternici” ai locului şi-au păstrat autonomia, uneori chiar şi după întemeierea statului medieval Moldova. De altfel despre aceştia vorbeşte şi istoricul Florin Constantiniu. „Pe lângă marca înfiinţată de regalitatea ungară, în teritoriul de la est de Carpaţi se aflau formaţiuni politice de felul celor semnalate de Diploma Cavalerilor Ioaniţi în 1247 la sud de Carpaţi, aşa cum se desprinde din relatările unor surse. Astfel, în 1332, bunurile episcopiei cumanilor fuseseră luate arbitrar în stăpânire de „puternicii acelor locuri”, aceşti potentes fiind evident nişte „mai mari ai pământului”, ca cei de la sud de Carpaţi.

Numele însuşi al viitorului stat românesc Moldova nu se poate explica decât prin existenţa unei formaţiuni politice pe valea Moldovei-micul afluent al Siretului-care prin extindere, a sfârşit prin a îngloba întreg teritoriul dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre şi Mare.”, arată istoricul român în lucrarea sa ”O istorie sinceră a poporului român”. De altfel diveristatea etnică şi culturală în Moldova era destul de mare, după cum o arată şi toponimele. ”Vechi numiri slave ca Năruja, Nereju, Putna, Coza, Mala; numiri ungureşti, pecenege sau cumane precum Tichiriş, Haga, Vizăuţ, Chilimetea; numiri româneşti ca Vidra, Colacul, Valea-Sării, Paltin, Spulber, unele arătând pe descendenţii unui moş comun: Barseşti, Bodeşti, Negrileşti, Spineşti, sunt toate dovada unei perfecte continuităţi a populaţiei de aici, din veacul al VI-lea pînă după descălecat(…)Mai spre miazănoapte, tot pe partea dreaptă a Siretului, gasim aşezările de la Trotuş, Sascut în ungureşte: fântâna Sasului şi Adjud, de asemenea anterioare întemeierii, cea dintâi nefiind însă mai veche decât din a doua jumatate a veacului al XIII-lea. Intr-adevăr, numele Trotuş în forma veche Totruş implică prezenţa tătarilor, deci aşezarea este în orice caz posterioară năvălirii lor.

Regiunea Neamţului cu vechea ei cetate şi cu valea Bistriţei, a fost intens locuită în vremea lui Dragoş; şi aici amestecul de numirislave, ungureşti, Cuejd, Bicaz şi româneşti arată continuitatea populaţiei din epoca slavă până în veacul al XIV-lea.”, scria Giurescu în ”Istoria Românilor„. Aşezările româneşti erau conduse de „puternici ai locului”, un soi de stăpâni feudali care în caz de urgenţă ridicau „oastea” de pe ”domeniu”. Rebelul Bogdan şi întemeierea unui stat Marca de apărare maghiară s-a transformat într-un stat înglobând şi celelalte ”stăpâniri„ locale, după ce a ajuns în puterea unui alt maramureşean, voievodul Bogdan din Cuhea.

De această dată nu era un vasal supus al coroanei maghiare dornic să întindă stăpânirea regatului, ci un rebel care dorea să-şi facă o ţară a lui. Şi a reuşit, obţinând independenţa Moldovei dar şi coagulând toţi vectorii de putere din spaţiul de la este de Carpaţi. Bogdan a sosit în Moldova, în urma unei răzvrătiri în Maramureş contra stăpânirii maghiare. Este denumit de altfel „nesupus„, ”rebel”, ”necredincios”. Trece la mijlocul secolului al XIV lea Carpaţii în Moldova şi profitând de faptul că regele angevin era ocupat cu alte conflicte, reuşeşte să-i îndepărtezeze oamenii supuşii, adică pe urmaşii lui Dragoş, Sas şi Balc şi ocupă acest teritoriu

. Mai mult decât atât câştigă şi o bătălie, arată unii istorici, contra armatelor maghiare, obţinând definitiv independenţa statului moldav. ”Intrat în conflict cu regele maghiar, Ludovic I, el a părăsit reşedinţa sa voievodală de la Cuhea,şi a trecut peste Carpaţi înlăturându-i pe succesorii lui Dragoş la conducerea „mărcii„ amintite. După o încercare neizbutită de a se emancipa de sub controlul ungar(1359), Bogdan a câştigat în iarna din anii 1365-1365 o victorie similară lui Basarab din 1330. ”, scria Florin Constantiniu. În acest fel Moldova îşi obţinea independenţa şi punea capăt suzeranităţii maghiare.

De altfel în baza acestei „felonii„ a lui Bogdan, regii Ungariei ai mai atacat de-a lungului Evului Mediu, Moldova, fără rezultat însă. Cea mai zdrobitoare înfrângere fiind înregistrată la Baia, unde regele Matei Corvin a plecat pe targă, cu armata distrusă de victoriosul rege al Moldovei, Ştefan cel Mare.

 

Voteaza articolul !
[Voturi: 26 Media: 4.2]
(Articol citit de 11.010 ori)
Susține România Misterioasă printr-o donație. Serviciu asigurat de PayPal

Vă așteptăm comentariile și pe pagina de Facebook.

Abonează-te prin mail:

Delivered by FeedBurner